[Expertfoto]

Episodul I "Locatia Finala- Transalpina"


Transalpina.De aici a inceput toata caravana "plantarii" de indicii. Cu indiciul final.

Ba nu.....Daca stau bine sa ma gandesc altfel a inceput povestea.

Eram la birou cu o cafea in mana si jumatate de tigare in coltul gurii si lucram la o macheta.Soneria telefonului m-a invigorat.Era o pauza binevenita.La celalalt capat al firului era Lari. Am deschis geamul , am aruncat tigarea pe jumatate fumata si mi-am aprins alta.Merita sacrificata o tigare noua.Dupa un schimb de amabilitati si impresii, ma anunta printre altele ca un grup de atvisti au ascuns niste cutii pe Valea Prahovei si altii s-au dus sa le caute dupa coordonate.Eu tocmai citisem (cu cateva zile in urma) pe un site despre fenomenul de geocashing.Ciudata coincidenta m-a facut sa fiu din ce in ce mai atent.Era vorba de niste recipiente mici de plastic cu maruntisuri.Asta e si ideea geocashingului sa iei cate ceva din cutie si sa pui la loc altceva.Un breloc, un pix, o moneda, etc.Nu mai stiu despre ce am mai vorbit atunci cu Lari. Stiu ca dupa prima tigare am mai aprins alta si am tot stat pe telefon pana s-a racit cafeaua.Ne-am salutat cu solemna promisiune sa ne vedem la o carciuma cu o bere (suc) in fata sa mai discutam si m-am intors la calculator la treaba.Nu prea mai imi ardea de macheta asa ca am inchis photoshopu` , am luat o foaie de hartie si un pix si am inceput sa pun pe hartie.Initial ma gandisem sa facem ceva restrans, cateva cutii in jurul Bucurestiului, o iesire-doua si gata. Tot analizand situatia (Eram in plina campanie Descopera ATV-ul) mi-am zis.Ce face lumea dupa ce descopera atv-ul? Ce sa faca, se plimba ! Buun, mi-am zis, haide sa dam si o motivatie pentru plimbare. Si asa s-a nascut ideea “Descopera comoara”. Bineinteles ca au urmat cateva zile (chiar saptamani) de discutii cu conducerea, aprobari de buget, stabilirea premiilor, logistica, unde plantam, cum? de ce?...Daca punem cutii, sa le legam cu un lant (!!!) sa nu le fure, etc.Daca le ingropam sa nu le ingropam prea adanc, etc.Bagam premii in cutii? Bagam bani in cutii? Dupaamieze pierdute (sau castigate) in sedinte brainstorming au dus la schitarea unui plan de bataie.Ca sa fac o paranteza, in cazul in care vreti sa multumiti cuiva pentru aceasta actiune iata cateva nume: Alex, Ovidiu, Anda, (Atvrom), Gratian (4 tunning), Petre, Lari, Dacian, Emil, (atvisti.ro) .Cu riscul sa o dau in speechuri de Oscar :-d in general ar trebui aduse multumiri si totuturor membrilor activi de pe forum de la care m-am inspirat in alegerea locatiilor si in alte idei folositoare si folosite in aceasta actiune.

Si acum sa ne intoarcem la oile (atvurile :-d ) noastre. Dupa ce s-au incheita discutiile, au fost aprobate premiile, bugetul, a inceput partea de logistica.Ce cutii sa punem? Cele de plastic nu aratau bine si nici nu se inchideau etans (Il las aici pe andrixnet sa imi aminteasca ca nici astea nu s-au inchis bine :-d ca in unele a intrat apa).Cea mai ok solutie au fost actualele cutii, comandate de la Military Shop cu aproximativ 30 ron cutia.

Am cerut cateva de “proba” si am trecut la faza cu personalizarea cutiilor.Dupa ce am propus mai multe idei de design s-a hotarat la actuala grafica. Peste inca cateva zile, timp in care am decis ca vor fi 26 de locatii, am comandat personalizarea a 26 de cutii.

La sfarsitul saptamanii respective din varful biroului ma priveau doua baxuri pline ochi cu cutii deja personalizate care asteptau sa fie ingropate.

Cele 26 de locatii dupa cum ati vazut au fost impartite in valuri. Valul I cu 10 locatii, Valul 2 cu 7 locatii, Valul 3 cu 5 locatii, Valul 4 cu 3 locatii si in final Un singur indiciu catre care convergeau toate.”One ring to rule them all” :-d. Actualul continut al cutiilor (carnet, pix, instructiuni, simbol unic locatie, coordonate pentru valul urmator, etc) a fost si el aprobat.Am ales locatia finala pe Transalpina (si aici multumiri divizia si dacian22 pentru discutiile legate de acest traseu).Alte doua variante de locatie finala au fost puse in discutie.Erau la fel de interesante si pitoresti.Nu o sa vi le spun pentru ca vom organiza si la anul urmatoarea editie (imbunatatita) si cu siguranta imi vor fi utile atunci :-).

Sa ne intoarcem la Transalpina. Cum spuneam la inceput, de aici a inceput toata caravana ingroparii de indicii.Intr-o dimineata mi-am urcat dihania (CF-ul) pe remorca, am agatat remorca de masina si am plecat de acasa :-). La 2 jumatate (noaptea!!!)l-am luat pe Emil mai mult adormit decat treaz si am pornit pe autostrada spre Pitesti.De aici (cu cateva opriri pentru cafea) am urmat traseul Ramnicu Valcea-Novaci.Din novaci am urcat pana la cabana Ranca, unde am ajuns pe la 7 dimineata.Am parcat masina, am coborat atv-ul de pe remorca, ne-am echipat cu ce aveam la noi si am pornit spre Obarsia Lotrului.Era soare si frumos desi batea un pic vantul.Opriri, poze, lipiri de aptibilduri si sageti, admirare de peisaj, etc.Am ajuns dupa vreo 20 de Km la locul faptei.Pana acolo am avut portiuni de drum unde nu se topise zapada si a fost o adevarata aventura.Aveam perete de stanca, 20 cm de drum (restul fiind zapada) si in cealalta parte prapastia.Am trecut cu bine, desi cu destule emotii.In fine, am ales o culme unde sa plantam indiciul, am notat coordonatele, etc.Dar am hotarat sa continuam drumul pana la Cabana Obarsia lotrului (~10-15km) ca sa nu spunem ca nu am parcurs Transalpina (sau mai bine spus cea mai frumoasa si interesanta parte din ea Ranca-Obarsia Lotrului). Si de aici a inceput distractia.S-a inorat si a inceput sa picure.Ultimii kilometrii prin padure au fost facuti pe o ploaie torentiala.Am ajuns la “civilizatie” la cabana Obarsia Lotrului.Ne-am schimbat noi cu ce haine uscate mai aveam in rucsaci, am pus gecile la uscat si am facut un popas binemeritat.Recomand tuturor pastravul cu mamaligutza si usturoi, ce poate fi degustat la cabana :-). Drumul inapoi a fost mult mai dificil.Ploua cu galeata.Noroc ca in zona unde am ales sa plantam cutia se mai potolise un pic ploaia.AM ascuns cutia, am facut poze si ne-am suit inapoi pe atv.Deja nu cred ca mai avea ceva uscat pe mine.Si ca sa fie distractia si mai mare, s-a lasat si ceata.Prin Pasul Urdele era ca in filmul Dracula.Creepy rau de tot.Am ajuns intr-un final la cabana Ranca unde (MARE BILA NEAGRA !) am incercat fara succes sa il convingem pe cabanier sa ne lase sa facem un dus si sa ne schimbam omeneste intr-o camera.I-am oferit 500 de mii pentru 20 de minute :-)) .Nu s-a lasat induplecat si asa ce ne-am schimbat jumatate in masina jumatate in ploaie.Detalii amuzante .Eram ca italienii cu blugii direct pe piele si in maieu (singurul accesoriu complet uscat) si conduceam in picoarele goale cu caldura data la maxim.Am fost la un pas de o raceala zdravana, dar a meritat fiecare cm de drum parcurs. La galeria foto am uploadat multe imagini din aceasta aventura



http://www.atvisti.ro/MAKING-DESCOPERA-COM...21-album68.html

[Expertfoto]

Episodul II Locatia Iezer -simbol Semiluna-


Inainte sa ma apuc de povestit, va anunt de pe acum ca nu o sa va pun rabdarea la incercare postand cate o pagina pentru fiecare din cele 26 de locatii.Ma voi rezuma la pasaje interesante si intamplari demne de retinut.
Alegerea locatiei Iezer a fost ideea lui Petre

Initial ne-am decis sa plecam dimineata devreme, dar tot noaptea am plecat.Pe la trei jumatate ieseam din Bucuresti spre Pitesti.Eram nedormit de vreo 40 de ore.Cand am inceput sa vad dublu benzile de pe carosabil, am tras pe dreapta si l-am lasat pe Petre sa conduca.Cred ca in 5 minute dormeam dus.M-am mai trezit un pic dupa Pitesti si o data cand intrasem pe drumul de tara ce ducea spre Cabana Voina. Tot pe la 7 am ajuns la cabana.Aici iarasi am repetat actiunea.Dat jos atv-ul, parcat masina , echparea si la drum. Ne-am intors un pic din drum pana la Baraj, pe care l-am trecut si apoi am continuat pe drumul din dreapta barajului.Poate am avut eu impresia, dar drumul mi s-a parut cu un grad ridicat de dificultate, mai ales prin padure.Am avut si o mica aventura, cand ne-am trezit inconjurati de vrei 3 caini de stana deranjati de lipsa filtrului meu din toba.Am pierdut cu ei vreo 15 minute timp in care am fost incercuiti si de o turma de oi.Intr-un sfarsit au aparut si ciobanii “salvatori” care ne-au facut loc sa trecem cat de cat “safe”. Apoi a urmat golul alpin si splendoarea peisajului.Am mers cu dificultate pe ultima portiunde din drum si chiar la un moment dat a fost nevoie ca Petre (cu mult mai multa experienta in atv-eala decat mine) sa o ia pe niste coclauri ca sa ocoleasca zapada ce ne bloca drumul. Din pacate drumul se bloca cu adevarat deasupra lacului Iezer.Incepuse si grindina si ne-am decis ca acolo e locul. Am coborat un pic intr-o vale, am ascuns cutia, am mancat ceva la botul atvului (pateul bucegi si ceapa verde au fost extrem de revigorante ca sa nu mai punem la socoteala si prajiturile aduse de Petre). Drumul de intoarcere a fost “uscat” dar innourat.Am facut si un popas mai mare prin padure unde Petre (era randul lui sa oboseasca) a tras un pui de somn de vreo 20 de minute.Bineinteles ca inainte sa plecam, am condimentat sosirea si cu o ciorba de burta specialitatea cabanei Voina la care s-au adaugat povestirile lui Petre din vremurile lui de haiducie cand era cabanier.Povestiri care au continuat in masina pana la intoarcerea in Bucuresti.






CLICK AICI PENTRU POZE

[james_bond]

Anul asta se mai pregateste ceva?